Emoții? Ce sunt ele și cum le putem controla

Aflăm în școală o mulțime de lucruri interesante și utile. Învățam să facem calcule complexe și cum scriem corect. Studiem istorie și geografie, părțile corpului uman, limbi străine și informatică. Însă mai puțin vorbim despre suflet. Despre psihic și despre trăirile pe care le avem zi de zi. Despre relația cu cei din jur și modul în care percepem lumea în general.

Trăiri și experiențe

Privesc la cei din jur și îmi amintesc și cum eram eu acum câțiva ani. Recunosc în privirea celorlalți uimirea pe care o trăiam și eu atunci când eram întrebată ce simt legat de un eveniment sau ce emoții îmi stârnește o persoană. Ochii mei deveneau mari, mirați, deseori pierduți. Eram blocată fiindcă nu știam răspunsul. Cred că îmi era mai ușor dacă mi se cerea să rezolv o ecuație sau dacă îmi cereau să le spun care este capitala unei țări. După un timp, în care mă tot chinuiam să intru în contact cu ceea ce simt, răspundeam dând din umeri, jenată, “Nu știu”.

Care sunt câteva din emoțiile pe care le simțim?

Ca oameni, simțim patru emoții de baza: tristețe, bucurie, frica si furie.

Tristețea

Încă de mici se întâmplă ca părinții să ne transmită că durerea și tristețea sunt pentru cei slabi și ar fi bine să nu le arătam. “Bărbații adevărați nu plâng niciodată” ni se insuflă încă din copilărie. Ajungem astfel, în viața adultă, să evităm amintiri dureroase cum ar fi cele legate de cei care nu ne mai sunt alături sau locuri ce ne aduc aminte de ei, pentru a nu simți durerea. Scoatem din memorie evenimentele dificile prin care am trecut, acestea fiind șterse cu buretele pur și simplu. În plus, în cazul în care cineva drag suferă, ajungem să evităm contactul cu acesta tocmai pentru a nu intra în contact cu propria durere.

Frica

Frica cu atât mai mult nu trebuie manifestată din aceleași motive. Cei mari nici nu vor să audă de ea! “Fii puternic” ne spun, “trebuie să reușești” și asta pentru că, deseori, nici lor nu le-a fost permis să simtă sau să își exprime temerile. Se feresc de propriile frici, darămite să le accepte și să le conțină și pe ale noastre! Când suntem mari plecăm cu ideea că nu ne este frică de nimic și facem totul ca să evităm ceea ce simțim.

Furia

Furia este o emoție care nu e agreată de cei ce ne-au fost aproape în copilărie. Nu ai voie să îți exprimi nemulțumirea, trebuie să fii de acord cu cei apropiați și să faci ceea ce ți se spune. Și asta pentru că cei mari știu mai bine ce e bine pentru tine, ce ai nevoie, ce e frumos (și ce îți place). Astfel în viața adultă, stagnarea în relații toxice, incapacitatea de a lua decizii, de a ști ceea ce îți dorești și ce e bine pentru tine te țin blocat, imobil, fără reacție.

Bucuria

Bucuria este greu de trăit atunci când cei din jur văd o lume plină de pericole, în care trebuie să fim mereu în alertă. Dacă creștem cu gândul că viața e grea, va fi dificil să ne bucurăm de clipă, anxietatea și depresia copleșindu-ne. Vigilența și gândirea prăpăstioasa ne vor obosi, făcând din starea de alertă o obișnuință. O altă situație este cea în care odată atinse unele obiective, ni se imprimă că trebuie să ne uităm mai departe, fără a savura victoriile. Nu mai este loc de bucurie și fericire în acest context.

Rușinea și vinovăția, invidia și confuzia sunt gravate adânc în psihicul nostru, generând reacții automate, inițial fiziologice – durere sau sufocare și palpitații. Apoi gândurile și comportamentele vin automat, în funcție de propriile programe psihice scrise încă din copilăria mică.

Ce reacții avem?

Aceste trăiri, deseori ascunse, ne macină pe interior, și de cele mai multe ori, ies la iveală sub forme neașteptate. Persoanele închise în sine dezvoltă atacuri de panică sau stări de insomnie. Boli precum cancerul, unele afecțiuni ale pielii sau cele ginecologice sunt de multe ori simptome ale unor emoții reprimate.

Alți oameni se manifestă violent, fiind incapabili să își controleze reacțiile în situația în care simt anumite emoții. Cel mai des se întâmplă aceasta când simt furie. Aceasta este o emoție care ne dă energie. Insă unele persoane o eliberează în mod distructiv, fie la adresa celor din jur fie autoagresându-se.

Cum ne afectează aceste emoții?

Atunci când trăirile sunt copleșitoare și durerea este insuportabilă, dependența își poate face apariția. Cu ajutorul substanțelor precum alcoolul sau drogurile, al alimentelor, al jocurilor de noroc sau al calculatorului, putem să evadăm din încorsetarea zilnică. O altă soluție aleasă de oameni este retragerea într-o muncă fără sfârșit. Aceasta face ca trăirea emoției să fie amânată pe termen lung, de data aceasta pentru un scop nobil- câștigul material. Toate aceste soluții găsite de psihicul uman fac ca tensiunea să fie diminuată sau chiar oprită pentru o perioadă. Însă, odată cu revenirea la realitate, șocul este mai mare, la fel ca și dificultatea de adaptare. Până la urmă problemele sunt tot acolo și nu vor fi rezolvate dacă fugim de ele.

Stările de tristețe și depresie ne pot aduce chiar și la imobilizarea în casă. Deseori cei din jur fie nu sunt atenți, fie sunt dezinteresați sau nu au capacitatea de a fi alături de ei. În cele mai grave situații, gândurile suicidale și chiar tentativele în acest sens sunt ultima soluție la care apelează cei disperați. Ei găsesc această cale pentru a pune capăt durerii insuportabile.

Deși unii clasează emoțiile în bune și rele, fiecare dintre ele are rolul ei. Dacă nu ar fi frica, am trece strada fără să ne asigurăm sau ne-am apropia de un urs fără vreo grijă. Tristețea ne dă un răgaz să ne uităm în interior și să luăm poate o pauză. Furia este cea care ne mobilizează și ne ajută de multe ori să ieșim dintr-o stare de rău, de exemplu dintr-o relație disfuncțională.

Emoțiile sunt trăiri puternice care vin și pleacă. Degeaba ne spunem că nu e frumos să fim invidioși sau să ne înfuriem. De exemplu dacă nu am fi invidioși am rămâne plafonați, fără a ne dori mai mult. Din păcate sau din fericire nu putem să controlăm ceea ce simțim. Putem doar alege cum să reacționam, atunci când reușim într-o primă fază să fim conștienți prin ce trecem.

Ce pot face eu?

A intra în contact cu propriile trăiri este un pas esențial pentru găsirea echilibrului psihic. Deseori emoțiile sunt asociate cu senzații corporale. Frica poate aduce un nod în gât- nu ne putem exprima. Furia e capabilă să producă o încordare în pumni de exemplu. Rușinea poate face că fața noastră să devină roșie. Fiecare reacționează în felul lui. Fiind atenți la ce se petrece cu noi, ascultându-ne corpul, ne putem da seama mai bine ceea ce simțim.

Deseori aceste trăiri sunt copleșitoare, devenind nocive pentru noi și pentru relațiile cu ceilalți. In aceasta situatie, sunt de părere că e momentul să luăm măsuri. Să găsim căi prin care să le descărcăm într-un mod în care nu ne vom face rău nouă sau celor din jur. Poate chiar în moduri în care ne ajută. Și când spun asta mă gândesc de exemplu la a face sport. Sau la a scrie un jurnal. Să le exprimăm în mod asertiv, fără a îi râni pe cei din jur. În cazul în care situația scapă de sub control puteți cere ajutor de specialitate. Puteți apela la un psihoterapeut.

Photo by Domingo Alvarez E on Unsplash